Ziua în care aproape am murit – Partea I

Ajunul Paștelui

Era, sâmbăta, Ajunul Paștelui 2020. Adică acum vreo câteva luni. O zi cumva obișnuită de carantină, fară timp de lucru și mult timp de familie 🙂

Încercasem să pun fetele la somnul de amiaza. După 2 ore jumate de foit și foit, cea mare s-a hotărât că nu îi este somn, așa că pentru a evita eventualul stres din ambele parți am decis să mergem la joaca. Nervi întinși.

Am ajuns în camera de joaca și cumva sub efectul oboselii și al plictiselii, S. mi-a spus printre suspine că îi e dor de Oz..câinele nostru care a murit în urma cu doar câteva luni. Something happened then…

În cea mai stupida secundă, am înghițit o picătură de salivă aiurea și cumva respirația mi s-a blocat. Nu stiu daca am intrat în panica sau pur și simplu fiziologic mi s-a blocat ceva prin sistemul respirator, însă nu mai puteam respira. La propriu.

Simțeam că îmi explodează pieptul. Am început să mă zvârcolesc pe jos. Îmi amintesc cum soțul meu era probabil călare pe mine și încerca să mă ajute cumva. Fi-mea oarecum calmă mă intreba continuu…”mami ce se întâmplă? mami ce se întâmplă?”

Cumva aerul mi se bloca undeva la sfertul procesului și nu mai intra în plămâni.

Nu știu cât a durat, probabil câteva minute care mie mi s-au părut ore. Nu îmi amintesc nici alte detalii. Dar știu că în momentele acelea mi-au trecut 2 gânduri prin cap:

Doamne, nu vreau să mor așa de stupid! Mai am atâtea de făcut.

Vreau să le văd cum cresc…

După minute lungi am început iar să respir…cumva totul a revenit brusc la normal. M-am adunat de pe jos, m-am uitat cumva la corpul meu, tremuram si mă simțeam atât de răvășită.. mental.

TOTUL SE ÎNTÂMPLĂ CU UN SCOP

Sunt o mare susținătoare a acestui lucru. Nu am avut multe “near death experiences”. ..dar asta cumva m-a marcat profund. Nu am putut să deslușesc mare lucru din ea, în orele ce au urmat. Am lăsat să se așeze totul și mi-am spus că voi înțelege un mesaj la momentul potrivit.

Cumva aceasta pățanie a venit așa, ca un topping, după o săptămână ciudată plină de o salată de emoții. După 7 săptămâni de stat în casa, de proiecte blocate, de altele urgente, de copii agitați, de ups and downs, eram pe marginea unei stări de anxietate. Iar probabil toate s-au cumulat în aceasta “asfixiere”.

Ziua de Paște

Deși, o altă zi de stat în casa, în aceeași formulă ca până acum și aproape aceeași rutina, am decis să mă deconectez. Să fie o zi fără nici o listă de bifat. Să fac doar lucruri spontane, fără să respect vreo formulă.

Și în toți anii în care am lucrat cu mine, în a renunța la control, perfecțiune, neliniște, validare am învățat ceva pe cât de simplu, pe atât de greu pentru mine.

Let it go

Am lăsat să se așeze totul în mine și mi-am păstrat intenția de afla, totuși, mesajul acestei întâmplări.

Și a venit. Sub multe forme în ziua de Paste, dar poate cel mai evident a fost un film numit “Miracole din Paradis” (ha!). Ți-l recomand.

Iată ce am aflat atunci.

Iar, ce am aflat ulterior, m-a dat pe spate.

Faptul că apuc să trăiesc încă o zi și fiecare zi lângă ai mei. Priceless.

Să mă bucur de copiii și odată cu ei.

Să nu mă mai gândesc mereu la ce am de făcut, să nu mai controlez și să nu mai pun presiune pe mine.

Mesaje simple pentru tine poate, dar pentru mine cu impact. Uneori atunci când intri în ciorba de emoții negative, luminița de la capăt nici macar nu mai pâlpâie. Și uneori ai nevoie de un “scuturat” bun că să o vezi iarăși.

De ce iți spun toate astea:

Pentru că știu, multe dintre noi, oricât de super-femei și mame am fi, cădem.

Pentru că vreau să accepți ideea că tot ce ți se întâmplă în viață are un scop, benefic pentru tine, oricât de negru ar fi acel ceva…nu iți pierde speranța.

Pentru că vreau să iți deschizi inima și mintea să evoluezi. Să înveți din ce ți se întâmplă, să aplici, să încerci și o iei de la capăt, să te asculți, să (te) iubești.

Pentru că vreau să te provoc să iți muti focusul de pe ce ți se întâmplă și să fii curioasa să afli ce este în spatele a ceea ce ți se întâmplă.

Pentru că doar conștientizând toate astea de mai sus, vei conștientiza ce însămânțezi în educația copiilor tai.

De fapt, ce a însemnat pentru mine acest eveniment:

Vreau să știi că acest articol l-am scris fix la câteva zile după întâmplarea cu pricina. Probabil pentru că simțeam nevoia să downloadez din mine ceea ce s-a întâmplat. Să îi dau drumul pe o foaie ca să conștientizez, să înțeleg meaning-ul din spate, însă cumva nu am avut starea să îl public.

Cred că am vrut să las totul să se așeze, așa cum spuneam la început. Și bine am făcut, pentru că ceea ce mi s-a întâmplat mai departe, m-a ajutat să am conștientizarea anului.

Și să îmi schimb viața în mai bine. Dar despre asta în partea a doua a acestui articol.

Vreau să te las cu 5 idei, spre sfârșit:

  1. Orice ai trăi acum, prin orice stări și emoții navighezi, vreau să știi că au lecție foarte valoroasă în spate; Și cu cât situația ta este mai dificila, cu atât lecția este mai importanta pentru tine;
  2. Nu te panica. Ramai prezenta în emoțiile tale, nu încerca să le ascunzi, să le negi, să le ignori. Cu cât le accepți, îmbrățișezi și vorbești mai mult despre ele, cu atât ele vor trece mai repede și vei progresa;
  3. Niciodată nu te vei opri din a învăța. Daca crezi că faci terapie, lucrezi cu tine, bifezi niste cursuri, cărți, facultăți, toate astea nu te vor face mai perfectă, ci mai înțeleaptă și te vor pregăti pentru etape din viața ta și mai provocatoare, dar în același timp foarte interesante; De fapt, cu cât lucrezi mai mult cu tine, cu atât vei primi niște “lovituri” mai puternice, dar vei avea și putere mai mare să treci prin ele. Și reversul: Cu cât ramai blocată mai mult în ceea ce simți și te victimizezi, cu atât vei sta acolo mai mult. Până iți înveți lecția.
  4. Caută susținere sinceră. Stai lângă oameni sau în comunități care sunt lângă tine cu adevărat. Pune intreabri, ție, altora, Universului. Caută răspunsurile, deschide ochii capului și minții și acestea vor veni. Sigur.
  5. Ia totul cu “a pinch of lemon”. Desi în urma celor de mai sus, viața mea a luat o întorsătură ciudata și am avut tendința de a mă panica (cu adevărat) în diverse situații, mi-am spus mereu:

“Trebuie să existe ceva mai valoros în spatele a ceea ce mi se întâmplă și sunt dispunsa și pregătită să aflu.”

TU ce ai învățat din cele mai grele și negre perioade ale vieții tale?

Psst….mai stai puțin!

Dacă ești în călătoria autocunoașterii, daca vrei sa fii o mamă mai bună pentru copilul tau, dacă vrei să incepi să faci lucruri pentru tine și nu știi de unde să începi, dar nici nu ai timp să mergi la terapie, iată ceva interesant.

Ce spui de un curs online, pe care să îl parcurgi în ritmul tău, cu căștile în urechi și pix și foaie în față, in timp ce adormi copilul, in timp ce conduci, gătești sau faci o baie? (click pe link-ul de mai jos pentru a afla mai multe)

Curs Online de Auto-Cunoaștere pentru Femeia-Mamă

No Comments

Leave a Comment