“Lasa-i sa fie..” Cea mai grea lectie ca si parinte

“The greatest thing you can teach your kids is to show them how to return to themselves”.

Jada Pinkett Smith

Cred ca cea mai grea lectie ca parinte este sa inveti sa iti descompui orgoliul.

Cel care iti spune ca al tau copil trebuie sa se comporte frumos. Sa fie copil bun. Sa se poarte frumos. Sa stie 2 limbi pana la varsta de 5 ani. Sa stie si tenis si inot si sah si sa skieze profi pana la 7 ani. Sa fie citit, plimbat si expus tuturor lucrurilor importante de pe lumea asta. Ca sa le stie. Sa le afle. Sa le foloseasca. Sa nu fie in urma.

Ego-ul tau de parinte iti spune ca el trebuie sa traiasca tot timpul fericit. Cine naibului este tot timpul fericit?

Ego-ul tau iti spune ca daca al tau copil nu e ascultator atunci e ceva in neregula cu el. E rasfatat. E nerecunoscator. E obraznic. E nazdravan. Si cu unii din copii, cu cat incercam sa corectam aceste “deviatii” cu atat copilul se va impotrivi si mai mult si noi vom ajunge la capatul puterilor. Stiu, pentru ca am fost si sunt inca uneori acolo.

Cea mai grea lectie de parinte este sa intelegi ca al tau copil este o fiinta separata de tine.

Da, esti responsabil sa ai grija de el, sa il tii in siguranta, dar in acelasi timp responsabilitatea se termina in momentul in care i-ai creat si dat spatiu sa devina cel care este menit sa devina.

Sa il ghidezi sa descopere cine este el. Ce ii place lui cu adevarat. Cum ii place. Cum gandeste. Cum se comporta. Da, esti responsabil sa ii impui arati limite, sa ii povestesti circumstantele si sa il incurajezi.

Dar cum poti face asta atunci cand nu poti face cu tine lucrurile astea?

Ca sa poti incuraja un copil, trebuie sa fii in stare sa te incurajezi pe tine intai.

Ca sa ajuti un copil sa se descopere este bine sa te descoperi tu pe tine inainte. Ca sa il sustii sa faca ceea ce ii place, ai nevoie sa te sustii pe tine. Cum poti sa sustii un copil sa faca ce ii place cand tu mergi la un job pe care il urasti si vii acasa frustrat in fiecare zi? Ca urmare vei proiecta in copilul tau tot ce tu nu ai curaj sa traiesti si il vei “orienta” catre performante pe care tu nu ai avut curajul sa le incerci.

Cum sa ii dai curaj, cand tu nu ai curaj?

Oamenii inca nu inteleg:

Sa fii parinte sau pur si simplu lider in viata ta si a altora, e necesar sa fii exemplu.

“You can preach on and on, unless you walk the talk, that doesn’t mean a thing.”

Me

Cum poti sa il inveti pe copil sa fie corect, cand tu nu esti si mereu faci smecherii?

Cum poti sa il inveti sa vorbeasca frumos cand tu injuri mai rau ca un sofer de camion?

Cum sa il inveti sa fie sincer, cand tu il minti si te minti si pe tine?

Cand sunt mici le spunem adesea: “nu te sui acolo ca ai sa cazi”. ” nu pune mana pe aia, ca o sa te ranesti”. Cred ca m-am surpins spunand “nu” de atatea ori ca nu m-as mai fi suportat eu sa ma mai aud.

Azi imi este mai clar ca oricand...sa fii parinte constient, inseamna sa renunti la ego.

La asteptari.

La jocuri de putere.

La roluri aiurea de victima, salvator, persecutor…

Sa iti asumi toate actiunile tale. Sa stai drept si demn cand vorbesti despre tine.

Sa iti asumi sa fii ADULT.

Conform lui Dr Shefali, Mindfulness-ul se refera la a trai fara Ego. Sa fii constient de ceea ce simti, sa iti surprinzi vorbaraia din cap, scenariile din minte, fix in momentul in care se intampla. Sa ai puterea sa le stopezi si sa ALEGI sa traiesti pur si simplu momentul prezent. Fara nici o asteptare ca va fi cumva. Fara sa stai cu ochii pe ceas sau pe vreo lista a lucrurilor de facut.

Abia atunci, poti face fata ok unei crize de plans a copilului, unui tantrum. Pentru ca vei intelege ca nu are nimic de-a face cu tine. Copilul tau nu se comporta urat cu tine pentru ca te uraste, ci pentru ca in spatele acelui comportament este ceva mult mai profund. El traieste o emotie mult mai mare pe care nu stie cum sa o scoata din el. De cate ori nu faci si tu la fel, doar ca in loc sa iti scuipi colegul de munca, ii dai un mail sau IM neprietenos?

Asta este cea mai profunda lectie de parenting:

Sa intelegi ca rolul tau de parinte este de a fi constient ce insamantezi in copilul tau, spre ce il ghidezi cu adevarat, astfel incat sa ii dai suficient spatiu sa devina persoana care e menita sa fie.

Dar sa fie si in siguranta si protejat intr-un mod sanatos in aceasta calatorie.

Stii cat de greu este sa lasi controlul?

Sa creezi spatiul?

Sa nu judeci? Sa nu pui etichete?

Sa vezi ceea ce se intampla cu adevarat in situatii tensionate, in profunzime, sa descompui mecanismul in loc sa intri in film?

Si abia cand ai mesterit in sfarsit aceste calitati, copilul trece intr-o alta etapa a dezvoltarii sale si vin alte provocari.

Dar in acelasi timp, stii cat este de frumos? Sa treci prin aceasta calatorie, deloc usoara, dar a naibii de interesanta?

Pentru ca o calatorie ca si parinte presupune o calatorie interioara.

In ranile tale, in traumele tale, in defectele tale, in valorile tale, in relatiile tale, in placerile tale, in credintele tale, in emotiile tale, in trecutul tau dar si in viitorul tau.

Si pentru asta, trebuie doar sa incepi.

Si sa continui, indiferent ce balauri intalnesti in cale. Sa indraznesti, pentru ca motivatia cea mai tare este faptura pe care tu ai plamadit-o…copilul tau.

No Comments

Leave a Comment