Bullshit stories with an impact

CICA TREBUIE SA AI FACULTATE PENTRU A AVEA UN JOB SAU O CARIERA CA LUMEA

CICA TREBUIE SA MUNCESTI DIN GREU CA SA AI BANI

CICA TREBUIE SA AI MII DE MASTERATE IN TE MIRI CE DOMENIU CA SA POTI FACE PERFORMANTA IN CARIERA PE CARE TI-AI ALES-O

CICA TREBUIE SA FIE TOTUL PERFECT SI ORGANIZAT CA SA POTI DA DRUMUL LA UN BUSINESS

Asa innotam in aceste conceptii limitative care din pacate de multe ori ne conduc viata. Si nu mai facem nimic. Nu ne urmam visele ca nu avem ce ne trebuie ACUM. Si atunci ne demotivam, amanam, renuntam, ne frustram, ne enervam si alegem sa nu ne mai focusam pe treburile astea “visatoare”.

THE BULLSHIT PEOPLE TELL ME

Interesant este atunci cand incepi sa faci diferenta intre realitatea ta si alta pe care ti-o baga parintii, societatea, altii in cap. Atunci cand dai jos foitele tale si ajungi la cine esti cu adevarat, la ce iti place sa faci pe lumea asta, la ce esti bun. Cand vezi ca au fost situatii in trecut in care ai spart barierele, in care ai reusit chiar daca parea ca nu ai nici o sansa. Chiar daca esti prea scund, prea gras, prea inalt, prea blond, prea batran sau prea slab sau prea orice nu esti acum.

Intotdeauna va fi un “prea prea” sau un “nu sunt suficient de buna”.

Traim prea mult in modulul supravietuire si prea putin in cel de progres, autorealizare si dezvoltare personala…adica pe la baza de jos a piramidei lui Maslow. Traim in in ceea ce spune lumea ca e bine pentru noi. Ai impregnate valorile altora, credintele lor, normalul societatii, “nu ai voie sa faci asa” ca nu esti normal, chiar daca undeva in inimioara ta bate o dorinta inabusita in concepte stricate: ” nu ma pricep”, “cine sunt eu sa vreau asta”, ” nu e de nasul meu”, etc.

Copiii sunt foaia alba pe care scriu parintii

Asa este. Noi am fost copiii mici ai cuiva candva si noi am fost setati sau pregatiti pentru cum suntem acum. Si chiar daca a fost o copilarie grea si urata sau extraordinara, este ok si in regula. Important este ceea ce facem mai departe cu noi. Daca alegem sa rescriem foaia aceea, sa o aliniem dorintelor din strafundurile noastre sau uitam de ea si ne multumim cu foaia ce ne-a fost data.

De aceea draga mama sau viitoare mama care citesti acest articol, intelege cat de important este ca foaia ta sa fie cat mai clara si mai aliniata cu ceea ce esti tu, pentru a compune o foaie similara pentru copilul tau, dandu-i independenta si aratandu-i posibilitatea ca la un moment dat sa isi adauge el istorii sanatoase si constructive pe foaia sa.

Revenind la credintele astea care ne limiteaza, hai sa iti povestesc eu de cate m-am lovit cand am decis sa dau drumul la business-ul de coaching:

  • Cine esti tu sa crezi ca poti face acel lucru fara o super mega pregatire?  Ajunsesem sa cred eu cum pot ajuta oamenii cu “doar” cateva cursuri de coaching si NLP.

Fara o facultate de psihologie cel putin facuta, asa cum are orice terapeut care ajuta oamenii.

Si da, de multe ori ma indoiam de mine, de fortele mele, de instinctul meu si cadeam in plasa asta, cu nu sunt suficient de pregatita. De aceea mi-am mai luat inca 2 ani dupa ce am luat acreditarea pe coaching in care m-am inscris in multe voluntariate si am livrat mult coaching pe gratis. M-am inscris si la alte cursuri ca sa imi confirm ca sunt pregatita.

Si poate nu eram atat cat vroim, dar am inceput undeva.

Am inceput cu ceva atunci cand cineva mi-a spus – #startsomewhere.

  • Ce o sa zica lumea (familia, sotul, mama, prietenii, cunostintele de pe fb) daca aleg sa ma apuc de acel proiect mult visat?

Pai ce o sa zica? Unii or sa fie socati, altii or sa fie impresionati, altii or sa ridice spranceana, altii nu te mai baga in seama, altii te fac sectanta, altii or sa vrea sa stea pe langa tine, altii or sa fie curiosi sau altii or sa incerce sa te convinga sa renunti…reactii si reactii. Dar hai sa iti spun un secret…nu conteaza. Da, poate pentru tine conteaza ce zice lumea, mai ales cei apropiati, poate parerile lor iti dau un fel de incredere, daca mergi pe drumul cel bun sau nu – un fel de validare – poate te imputernicesc, etc.

Orice ar fi e normal. Insa, ai grija. Persoanele acelea pe ale caror opinii te poti baza – sunt modele pentru tine? Sau downeri care fiindca ei nu au reusit, nu ai nici tu cum sa faci (iti dai seama ca ii bagi pe ei in panica, aratandu-le ca se poate).

Si da, este ok sa cautam si validare pentru ca giiz, nu traim in pesteri, ci intr-o societate cu oameni, insa de unde o luam, aici e important?

Plus ca la un moment dat, validarea de la social media poate deveni un drog foarte tricky…iti poate inlocui nevoia de a fi apreciata (pe care nu o iei din alte parti) si apoi faci orice ca sa placi.

  • Societatea romaneasca nu e pregatita pentru coaching. Este mult prea obscur si oamenii prefera terapia traditionala. Nu avem piata pentru asa ceva.

Aceasta credinta se regaseste in multe domenii, nu doar acesta. Atunci cand vii cu ceva nou, oamenii sunt retincenti (si e normal) pentru ca le prezinti ceva in afara zonei lor de confort. Insa daca crezi cu adevarat in ideea ta, daca vezi beneficiile pe care aplicarea ei le are asupra oamenilor, daca te focusezi si nu te lasi distras de “zgomotul” din jur, daca iti gasesti singur calea prin care sa o exprimi, fara a copia pe altii, nu are cum sa nu functioneze. Nu are cum.

THE BULLSHIT I TELL MYSELF

Asta e cam cea mai distructiva pentru ca…

The most powerful words in the Universe are the ones you tell yourself

Marie Forleo
  • Cine ma va plati pe mine pentru coaching? Cum sa cer eu 200 lei/ora?

Aceasta neincredere in mine si incredere in ce spune lumea despre mine. Distructiv.

Cum relatia mea cu banii era la pamant am trecut prin multe situatii-tipar: ii faceam, dar ii cheltuiam la fel de rapid, munceam pe branci pentru o suma mica, mi se parea ca nu merit mai mult astfel ca munceam si mai mult ca sa imi dovedesc ca merit. Plateam cu stres si cu timp. Ce cerc vicios si netrebnic.

Pentru ca vezi tu si am invatat mai tarziu – nu negociem bani la munca, ci negociem timp.

  • Trebuie sa muncesc pe branci ca sa ma realizez.

Cred ca m-am lasat condusa de credinta asta multi multi ani. Pentru ca asa functiona societatea cand eu eram copil. Ca sa ajungi cineva trebuie sa inveti si sa muncesti pe branci.

Si a functionat o perioada – adica m-am realizat. Dar cu ce pret? Cu mult stres, cu frustrari, cu mult timp petrecut muncind pe bani putini, cu exploatare etc. Deci da, functioneaza aceasta convingere, poate ca si multe alte de pe lista sau pe care le-ai incercat sau dupa care ti-ai condus viata…dar…Cu ce Pret? Poate fi mai usor. Poate “pe branci” poate capata o conotatie pozitiva totusi.

Nu conteaza cat de profi e set-ul businessului sau proiectului tau, ci conteaza sa livrezi continut/servicii/produse de calitate aliniate cu ceea ce sustii in fata ta si a lumii”

  • Ca sa dau drumul la proiectul acela visat trebuie ca totul sa fie perfect.

Miss perfectiune aici care iti scrie era tare mult adancita in treaba asta. Convingerea clara ca daca nu e perfect, va da chix, s-a adeverit, pentru ca am crezut in ea si am actionat conform. Cum? Pai de cele mai multe ori gandindu-ma ca nu este totul pregatit, ca nu am ruj pe buze daca fac un video, ca un fir de par o sa stea aiurea, ca o sa scot un cuvant aiurea, ca o sa fac un dezacord, ca lumea o sa ma eticheteze ca neprofi, amatoare, inculta, ma impiedica sa fac video-uri. Mi se parea ca nu sunt suficient de profi ca sa pot sa vorbesc live in fata camerei. Ma gandeam ca din cauza emotiilor o sa dau chix pe scena atunci cand vorbesc in fata publicului. Si da, asa era.

Cum am scapat? – Am facut toate lucrurile alea de care fugeam. Am inchis ochii si am sarit, incercand sa las la o parte toate credintele astea limitative. Si da, la primul video am facut greseli si m-am straduit din plin sa nu ma pun la zid pt ele, ci sa invat ca data viitoare sa fie altfel.

Am dat drumul la business, neavand un site sau poze profi si mi-am dat timp sa le rezolv pe toate astea pe parcurs –  si m-am tinut de promisiune….si mi-am dat seama ca:

Nu conteaza cat de profi e set-ul businessului sau proiectului tau, ci conteaza sa livrezi continut/servicii/produse de calitate aliniate cu ceea ce sustii in fata ta si a lumii

  • Nu am timp/nu am bani pentru asta. Ma focusez pe lucrurile care imi pun mnacare pe masa mie si familiei (modulul supravietuire)

Spun asta mereu si mereu. Acestea sunt cele mai proaste scuze eveeeer. Da poate nu ai bani sa dai pe un curs online, poate nu ai bani sa faci terapie, dar daca chiar iti doresti chiar nu exista o metoda prin care sa faci rost, gasesti alternative mai ieftine sau gratis? Da primordial pentru multi este sa muncim ca sa avem pentru essentials in life, dar ne gandim ce e essential?

poza preluata de pe Facebook.

De azi m-am hotarat.

De azi vreau sa vorbesc mult despre credinte limitative care ne conduc viata.

De azi vreau ca macar odata pe saptamana sa mai demontez o credinta, o zicala, o vorba “de duh” care nu are sens si care face mai mult rau decat bine. Prin video, prin scris, prin ce imi vine.

Daca crezi ca iti e util sau ca altuia ii e util da mai departe…nu ca sa imi faci mie un serviciu, ci ca sa ii faci altuia.

Pentru ca daca le descoasem pe astea, daca ne dam seama cine suntem, ce putem, ce vrem si ce ne dorim cu adevarat pentru noi, e vital sa insamantam credinte pozitive care sa lucreze in tandem cu obiectivele noastre.

2 Comments

  • Claudia Stoian
    Claudia Stoian
    08.11.2019

    Foarte frumos scris! Și foarte adevărat!
    Mulțumesc frumos pentru toate mailurile și articolele pe care le faci!

    • Roxana
      Roxana
      15.11.2019

      Eu iti multumesc pentru mesajul tau!

Leave a Comment