Cand crezi ca ai copil dificil, uita-te la tine mai intai

Si am invatat asta “the hard” way. Adica pe propria pielicica.

Stii cum sunt primii ani din viata de mama?

Incepe cu burtica, fericire si bucurie, lacrimi si multa incredere intr-un viitor minunaat. Planuri si reorganizari, dar in general mult entuziasm si “abia astept”.

Continua cu post-partum, adica dupa nastere, cand e totul pe repede inainte, cand inveti sa navighezi prin noua viata cu un sugar atarnat de tine si cel putin 6 luni nu vezi mai nimic in fata ochilor, decat caca, pipi, titi, laptic, somnic si orice cu “ic” la sfarsit. Esti full focus pe copil, te miri de orice zambet, grimasa sau miscare a lui si nu focusezi nimic altecva in jurul tau. Uneori relatiile cu ceilalti ajung sa se clatine daca nu sunt ingrijite cu dragoste si atentie pentru ca tu oricum nu ai chef de nimeni si nimic altecva.

Si nici nu iti dai seama bine si trece primul an. Esti asa…gen cand a trecut ca mai ieri eram cu burta la gura? Si cu toate astea parca a trecut o viata de om in anul ala.

Toata viata ta s-a schimbat. Asta e. Nu ai cum sa te mai intorci nici daca vrei, pentru ca tu nu mai esti la fel. TU te-ai schimbat. Ireversibil. In a good and fantastic way.

Dupa bebeluseala vine toddler-eala. De aici incepe adevaratul joc de-al parentingului, dupa parerea mea. De aici incep adevaratele provocari dar si niste fericiri cum nu ai mai trait pana acum. De aici incepe adevarata distractie cu tine si cu copilul si cu viata in 3 sau mai multi.

Iar cand copilul tau pare a fi dificil, pentru ca e plangacios, pentru ca face crize dese, pentru ca il loveste des pe celalalt, pentru ca e “neascultator” si face totul invers de cum il rogi.…take a moment…take a breath. Look Inside you.

Copilul tau dificil, te oglindeste pe tine.

E greu. Stiu. I am there sista’.

Unii zic ca e rasfatat.

Altii ca e gelos pe fratele/sora.

Altii ca e nevoie sa il duci la psiholog.

Altii ca il potolesti mai usor cu bataia, doar copilu’ trebuie sa stie de frica.

Altii te indeamna la terapii alternative sau chiar sa il duci la vrajitoare.

You know what?  Copilul tau dificil, are doar un fond emotional mai sensibil, tocmai de aceea recepteaza energia ta mult mai usor si reactioneaza la ea, in consecinta.

Ce inseamna mai exact: Problema nu e la el, ci la tine.

Spune sincer…nu-i asa ca te enerveaza adesea. Mai si tipi uneori. Alteori iti vine sa il si scuturi un pic. Stai linistita. Nu esti singura. IMPORTANT este ca nu o faci. IMPORTANT este ca esti constienta de starile pe care le starneste in tine. IMPORTANT este sa vrei sa fii altfel, sa actionezi dintr-o pozitie de calm si iubire cat mai des.

In cazul meu, treaba a fost clara. Copilul meu “dificil si sensibil” este oglinda mea cea mai clara. Si da, chiar exista copii cu o doza de sensibilitate mai mare decat media, iar atunci gestionarea emotiilor lui si ale tale devine si mai provocatoare.

Iata cateva dovezi care iti spun asta:

  • Nemultumirea ta fata de tine sau de viata pe care o traiesti, chiar uneori si inconstienta se traduce prin acea “agitatie” pe care copilul o are;
  • Daca esti cu capul in alte parti si esti doar fizic cu copilul, el va face orice necesar pentru a-ti redirectiona atentia catre el.  Si uneori “orice e necesar” poate fi negativ.
  • Starea ta de nervozitate sau agitatie se va oglindi in copilul tau sensibil sub forma unor schimbari de stare bruste.
  • Atmosfera din casa poate fi de asa natura ca ii creaza o stare de nesiguranta, ceea ce il face iarasi sa reactioneze.
  • Surplusul de emotii pe care il simte din partea ta sau a celuilalt parinte il face sa le gestioneze foarte greu, la varste de 2, 3 ani si de aceea si tantrumurile sau crizele vor fi mai dese.
  • Absenta ta indelungata sau chiar prezenta uneori prea multa (asta pare foarte ciudata nu?), pot fi de asemenea motive de dezechilibrari emotionale ale copilului.

Emotionally sensitive kids become overwhelmed easily. They cry often, worry about getting into trouble frequently, and they require a great deal of reassurance. Some sensitive children aren’t just emotionallysensitive, but they’re sensitive to anything physical that triggers their senses.

text preluat de aici: www.theverywellfamily.com

Ce poti face pentru tine:

1. Sincer, asa cum spun over and over. Toate cartile de parenting, blogurile si comunitatile de azi nu au nici un effect daca nu aplici si testezi. Informeaza-te. Fii curioasa. Intreaba. Si aplica ceea ce ti se potriveste. Dar mai mult..

2. Lucreaza cu tine. Constant. A fi un parinte extraordinar, este un drum atat de lung, uneori obositor, alteori maxim de implinitor, alteori foarte usor si pe alocuri foarte provocator. Mai concret, vezi ca te enervezi si tipi des, vezi care sunt trigger-urile emotionale care te fac sa fii asa. Si nu sunt alea, de genul nu a vrut sa ma asculte si a varsat mancarea pe jos. Ci mai degraba: cat de important e pt tine sa puna manance la masa vs in canapea, ce vrei de fapt sa il inveti pe copil, unde poti fi mai “permisiv” si mai putin cicalitor. Sometimes you just need to choose your battles.

3. Mergi la terapie. Cred ca am ramas fara aer de cate ori am spus pana acum, pe unde am putut, treaba asta. Si nu pentru ca eu sunt terapeut NLP si coach, ci pentru ca, frateee chiar face diferenta. Una e sa te chinui de una singura si sa alergi de colo colo, intre articole si ce zice unu sau altul, intre carti de self-help si ce mai fac unii pe facebook sau youtube, si alta e sa primesti ghidare 1-1 sau chiar in cursuri si workshopuri dedicate. Face toata diferenta din lume. Vei ajunge sa lucrezi in adancime pe rani mult mai adanci si vechi, unele pe care chiar le-ai uitat, insa care iti determina multe din actiuni.

4. Traieste mai constient. Sau mindful. Incepi prin a intelege si a constientiza emotiile pe care le simti. De genul: “acum ma simt furioasa si am nevoie sa …..ca sa ma descarc….” Sau: “acum nu putem avea aceasta discutie pentru ca nu am starea necesara de calm”. Alege zonele alea care sunt importante in viata ta si care o duc rau (poate fi rel cu tine, cu sotul, cu cariera, cu copilul, etc) si cauta solutii pentru a le repara.

5. Mai lasa putin si in seama Universului. Adica, nu te strica de cap sa fii perfecta, sa reusesti ceva perfect, sa fie totul pus la punct si mega controlat. Fa atat cat poti si mai lasa si Universul sa lucreze. Mai lasa curatenia in casa. Mai lasa rufele, mai lasa mailurile din inbox. Uneori mai poti sa le lasi ca sa fii bine. Si cumva o parte din ele se vor rezolva de la sine. Daca devii mai constienta si daca incepi sa lucrezi la tine cat de cat, vei observa sa ti se ivesc niste oportunitati foarte bine aliniate cu ce ti-ai dorit. Legea atractiei practic.

Ce poti face pentru copil:

  1. Sa ii povestesti despre ceea ce simti tu, intr-un fel in care el intelege. Ai tipat. Ok. Dupa ce trece tavalugul, poti sa ii spui cum te-ai simtit si de ce te-ai simtit asa, dar mai important ca acum dupa furtuna interioara, esti bine.
  2. Iti vine sa plangi de fata cu el, fa-o Parerea mea e ca trebuie sa lasam sa vada si partile noatre mai putin frumoase. Si Mami Plange. Pentru ca… si pui tu acolo ce ti se potriveste.
  3. Sa ii fii alaturi cu rabdare si blandete. Dar astea nu merg daca nu aplici la tine toate cele de mai sus.

Pentru tehnici de parenting, de cum sa te porti cu un copil mai sensibil, recomand acest material, in care povesteste despre HSP (Highly-sensitive-people) si poti vedea daca tu sau copilul tau sunteti pe acolo si mai ales cum sa navighezi alaturi de o persoana in acest fel.

Asadar, concluzia mea datorita experientei mele este simpla si nu sunt expert in parenting ci doar o mama care lucreaza constant cu ea:

Copilul este doar receptiv la starile tale, le preia si le oglindeste prin emotiile si comportamentul sau.

Iar solutia simpla, dar si foarte grea este sa lucrezi cu tine. Mereu :).

No Comments

Leave a Comment