Despre bolile emotionale ale copilariei si cum le poti transforma in resursa

Am sa iti spun raspicat si ca sa te scutesc de un articol pe care poate nu ai chef sa il citesti – sursa suferintei tale, a neincrederii si a nefericirii, a nesigurantei si poate chiar a unor probleme fizice pe care le ai, zace in..

Copilaria ta.

Iar totusi daca vrei sa intelegi cum de este asa, cum iti contribuie copilaria si programele instalate atunci dar si cum poti schimba lucrurile in bine pentru tine, ramai cu mine.

Ma uit la mine, in jur la oamenii cu care povestesc, la cei ale caror povesti le aud din diverse surse si chiar la copiii de care ma inconjor si treaba este simpla. Deloc revelatoare, pentru ca probabil multi inaintea mea au investigat-o  in amanunt si de ce nu, si-au dedicat vieti intregi gasind raspunsuri. Treaba suna cam asa:

Daca vrei sa intelegi un om, uita-te in copilaria sa.

Ca sa iti dai seama ce spun, iata cateva exemple de programe mentale:

1. “M-am maritat cu cineva care este identic tata/mama.”

Asta nu este deloc o treaba intamplatoare si nici nu ai cazut prada “ghinionului” pentru ca tu cu mintea si cu trupul tau ai facut aceasta alegere. Dar daca ai nimerit cu cineva care seamana leit cu unul din parintii tai sau cu cineva care te-a crescut, asta este datorita faptului ca tu iti cauti familiarul. Asa suntem noi fiintele umane. Cautam sa ne inconjuram de tot ce ne face sa ne simtim in siguranta, iar asemanarea (de multe ori la nivel inconstient) este un semnal receptionat de creier ca fiind potrivit si safe, astfel incat alegem in acel fel. Indiferent daca asemanarea este cu o persoana care ne-a facut bine sau rau.

Poti sa zici: ” Pai nu semana deloc cu el cand ne-am cunoscut”. Corect. In mod constient, nici nu iti dai seama ca exista vreo familiaritate, dar uneori poate fi un gest, o privire, un miros, o atingere, care te fac sa te simti bine, care iti provoaca un sentiment pe care il recunosti la nivel subconstient si de aceea il cataloghezi ca placut si alegi persoana respectiva.

Acelasi program mental este si sursa faptului ca ai multe relatii esuate. Iti spui: “am dat numai peste oameni nepotritviti”. Aaaa. flashnews! Nu ai dat, ci i-ai ales. Constient sau inconstient, pentru ca tie iti aduc aminte de familiar. De cineva care te-a influentat mult in copilaria ta si tu te-ai setat (by default) sa cauti acelasi lucru cand te faci mare.

Solutia – Wake up. Analizeaza-ti relatiile anterioare si vezi ce au avut in comun toti oamenii aceia. Ce te-a atras la fiecare. Si abia dupa aceasta radiografie, poti sa incepi fresh..

Pentru ca acum stii – Asa nu.

La polul opus de altfel, poate partenerul tau este opus unuia din parintii tai, tocmai pentru ca respectivii te-au facut sa suferi mult prea mult si atunci ai cautat opusul suferintei sau “asa nu”-ul. Iar daca esti acolo, cel mai probabul esti intr-o relatie fericita si implinita si iti spun felicitari pentru intr-un fel sau altul, te-ai trezit!

2. “Orice as face, nu sunt multumita”.

Inca un tipar al copilariei., pentru ca te lovesti de sentimentul, ” nu sunt suficient de…” care a aparut atunci cand a lipsit dragostea, atentia, prezenta, validarea unuia din parinti. Am intalnit multi oameni in aceasta situatie care orice ar face si oricat ar avea nu este suficient. Ei nu sunt fericiti. Sunt mereu in goana, mereu incruntati, mereu incordati si nemultumiti. Conform Marisei Peer, un terapeut extraordinar din UK, aceasta pare fi una din cele mai raspandite boli ale umanitatii: “I am not enough”

Auzim permanent de oameni care desi aparent viata lor este perfecta, se sinucid.

Vedem in jur oameni care vor sa epateze, sa arate, sa demonstreze, care fac te miri ce, de la operatii estetice la a defila cu obiecte opulente sau excentrice  doar ca sa obtina apreciere si validare. Facebook-ul prinde pentru ca foloseste cuvantul cheie dupa care toti oamenii tanjesc – LIKE.

Si eu am fost in filmul acesta o mare parte din viata, dorind sa demonstrez, lucrand din greu ca sa fiu apreciata, platita, recunoscuta, pentru ca in primul rand aveam un mare gol in mine. Oricate as fi facut nu eram multumita, iar cand imi atingeam un succes treceam rapid la urmatoarea bifa de pe lista, pentru a obtine si mai mult si mai mult.

Doar ca mai mult, nu era niciodata suficient.

Daca vrei sa vindeci aceasta rana adanca si complexa, daca vrei sa intelegi care este cea mai simpla solutie, urmareste discursul Marisei, in timpul unei conferinte organizate de minunata companie de educatie si dezvoltare personala, Mindvalley, aici.

3. “Aoelo ce zice lumea”.

Un alt film dubios in care am poposit o vreme si eu. Chiar dimineata in timp ce ma spalam pe dinti am auzit prin geamul de la baie un copil urland si bunica sau bona incercand sa il linisteasca spunand: “Ce vrei draga sa creada lumea ca esti un baietel rau”. WTF, dude?! Mi se increteste pielea pe mine cand aud cuvinte de genul acesta.

Boala cu judecata as spune ca este printre cele mai frecvente in natiunea noastra. Judecam atunci cand suntem incompleti, judecam pentru ca subconstient stim ca in noi sunt niste goluri pe care daca judecam avem impresia ca le umplem. As vrea sa te provoc, ca atunci cand iti vine sa scoti pe gura lucruri de genul: “ia uite la…” sau “ala este asa si pe dincolo” sau tot felul de “vorbe dulci” sa te uiti in tine si sa vezi care e piesa de puzzle lipsa? Ce anume iti oglindeste celalalt, incat iti vine sa reactionezi? Iar pentru mai multe info si solutii la aceasta afectiune (judecata), poti sa citesti si celalalt articol al meu Despre frica de a fi Judecata si alte lighioane asemanatoare.

4. “Sunt intr-o situatie atat de grea, sunt vai de mine”.

Pe scurt, este vorba de victimizare. Cel mai probabil unul din parintii tai a fost victima celuilalt si doar folosind aceasta pozitie primea atentia dupa care tanjea. Si este un mecanism foooarte rapid si la indemana de a obtine atentie, doar ca intr-un mod nesanatos. Mai ales daca ai intalnit persoana cu putina sensibilitate la victime, care abia asteapta sa sara in ajutor (salvator) sau sa te doboare si mai mult (persecutor). Este o intreaga polologhie pe tema acestui triunghi al dramei (victima/salvator/persecutor) de care online-ul este plin , daca vrei sa cunosti mai multe.

Dar probabil cel mai important este sa iesi din el. Ok, o sa spui: “cum fac sa primesc atentia de care am nevoie, daca nu prin a ma victimiza?” Simplu. Iar prin asta trec in a doua parte a articolului:

Cum faci din copilaria ta grea o resursa incredibila?:

Iubindu-te pe tine.

Pare foarte scos din Biblie, dar asta este cea mai simpla si a naibului- de-grea solutie. Pentru ca probabil tinzi sa faci orice si sa iubesti pe toti din jurul tau, iar tu sa te pui pe ultimul loc, asa-i?

Iar sub orice forma a sa, lucrul cu tine, este cea mai dificila dintre toate treburile dificile. I know. I’ve been there.

Ma opresc aici cu bolile copilariei, pentru ca vreau sa te duc intr-o zona mult mai plina de resurse.

Esti suma tuturor experientelor tale si fara ele nu ai fi aici asa.

De aceea atunci cand intelegi si iti constientizezi trecutul, primul pas este sa il accepti si sa inveti sa te iubesti.

Din postura de iubire pe care ti-o dai tie, poti vedea lucrurile cu ochii plini de pozitivism si inima incarcata. Poti observa oportunitatile de care ai nevoie si pe care inainte le cautai si te frustrai ca nu le gaseai. Poti sa te eliberezi si sa faci loc lucrurilor care iti fac bine. Poti sa incepi sa te incarci ca sa oferi din prea-plin.

Atunci poti fi parintele care probabil iti doresti sa fii la randul tau pentru copilul tau.

Atunci poti sa fii modelul care iti doresti sa fii.

Atunci poti genera schimbarea in cei din jurul tau.

Si abia atunci poti sa iti traiesti viata pe care cauti sa o traiesti.

Si desi suna frumos pe hartie, cheia este sa actionezi. Sa faci ceva pentru tine. Un lucru marunt si simplu, dar sa il faci frecvent.

Totul a fost exact asa cum a fost potrivit pentru tine.

Stiiiu. Pare putin vodoo, mai ales daca nivelul tau de incredere in forte supreme, Dumnezei sau alte treburi spirituale este spre 0.

Dar stii ceva? Nici nu trebuie sa crezi neaparat, pentru ca intr-un fel sau altul tu le numesti coincidente si ele se intampla oricum. Ce rost are sa iti blamezi trecutul si pe oamenii care te-au ranit atunci, intrucat nu mai poti schiba nimic din el?

De fapt, singurul lucru pe care il poti schimba este cine esti tu acum si cine vrei sa fii maine.

Iar pe final as vrea sa ramai cu un singur lucru – oricare ar fi trecutul tau, orice experiente ai fi trait, oricate ai patit si infruntat, esti aici si acum si cu siguranta lectiile ti-au fost oferite ca sa le inveti. Ca sa poti oferi din intelepciunea ta celor din jur, ca sa poti fi un exemplu pentru cei ce te urmeaza, pentru ca tu esti unic(a) si minunat(a), iar atunci vei vedea cum viata ta se va desfasura intr-un mod extraordinar.

PS: Iar daca treaba cu vindecarea poate parea grea, cauta-ma si poate un coach te va ajuta sa iti dai gasesti resursele tale si actiunile pe care trebuie sa le faci ca sa ajungi unde vrei sa ajungi. Mai multe despre ce fac eu aici.



No Comments

Leave a Comment