Conștientizarea anului: ASUMAREA – Partea a 2-a

Semnale. Mă sufooc!

De câteva luni încoace mă confrunt cu o anxietate puternica legata de frica de a mă sufoca.

Din Ziua în care aproape am murit , ceva s-a întâmplat în corpul meu. Astfel că uneori, fiecare înghițitură o fac cu inima strânsă. Am analizat îndelung ceea ce mi se întâmplă. Totuși, am acumulat multa cunoaștere în ultimii ani, am lucrat mult cu mine, zic eu că mi-am rezolvat multe din răni și mi-am dat seama cine sunt și ce îmi doresc.

Doar că habar nu aveam că acest lucru cu sine, tocmai a trecut la un alt nivel. Provocările sunt mai mari. Eforturile la fel, iar rezultatul uimitor.

Și cu toate astea, am fost tare încurcată când am observat că încep să cad pradă fricii ușor. Curios, întrucât nu îmi este frica de moarte. Dar îmi este frica să nu mă sufoc.

Sunt un mare believer că al nostru corp ne trimite semnale adesea legate de ceea ce simțim sau trăim. Somatizam. Însă de cele mai multe ori le ignoram sau le bagăm sub pres cu medicamente, vicii, negare, relații toxice.

Câteva luni de zile m-am prefăcut că nu am nimic și sunt bine. Însă, rapid aceasta anxietate a devenit tot mai mare și mai mare, iar recent mi s-a întâmplat fix pe scaun la dentist, când am simțit că nu mai îmi pot controla bătăile inimii și picurii de transpirație rece. Și cel mai rău…că nu îmi pot controla creierul.

Imediat am conștientizat.

Asumarea. Cine sunt, de fapt?

“Be unapolagethic about who you are” – Gabby Bernstein.

Mi-a plăcut mereu propoziția asta. Și multă vreme am crezut că o și trăiesc și împlinesc. Bullshit!

Abia acum, când al meu corp îmi spune: “Baaaai te sufoci, fă ceva”, abia acum îmi dau seama cât de mult NU am fost autentica.

Cât de mult mi-am calcat peste valori și credințe, pentru a face pe plac altora, pentru a-i face pe alții fericiți, pentru a nu isca conflicte, pentru a nu “răsturna barca”.

Și oricât de asumat crezi că ești, mai vine o persoana sau o situație care iți arată cât de multe mai ai de învățat.

În principiu lecția este simpla. Ramai fidel ție. Pune granițe. Urmează-ți valorile. Spune NU când simți asta.

În realitate: faci compromisuri, te sacrifici, spui că va fi doar o singură data, iți ignori intuiția care vaaai, știe atât de bine, nu vrei să superi, vrei să fii plăcută și acceptată.

De ce facem asta? De ce ne mințim? De ce nu rămânem autentice?

Din atasatmente pentru zona de confort, în principiu. Datorita fricii de nou și de necunoscut. Pentru că simplul gând, că poți pierde multe sau tot, te sabotează instant. Dar hai să fim sinceri….ce e mai rău? Să te pierzi pe tine sau lucruri/relații/cariere/bani? Nu raspunde încă..

Este în natura umana să ne dorim siguranță. Corpul, creierul vrea să te țină în siguranță. Doar gândul că poți ieși din acel spațiu creează frici, îndoieli, “I’m not good enough”-uri și iată cum fugim de cine suntem. Nu ne asumam cine suntem cu adevărat.

Ce înseamnă că nu ne asumam?

Stăm în relații abuzive, toxice, cu părinți, rude, prieteni, iubiți, etc. Și spunem că e vina lor. Că ei trebuie să se schimbe. Nu ne asumam schimbarea din partea noastră.

Stăm în joburi care ne consumă timp, energie, bani, în loc să ne împlinească. Să ne dea abundenta, să ne facă să înflorim. Și spunem că asta e, banii se fac greu, TREBUIE să muncesc din greu, TREBUIE să merg la “scârbici”. Nu ne asumam vocea intuiției care spune că ai fost clădită pentru altceva, mai mult de atât.

Stăm în case care nu ne plac. Îmbâcsite de lucruri care nu ne trebuie. Sau imaculate ca să ascundă mizeria din suflet. Vrem să facem curat obsesiv în ele, să fie totul la dunga, ca să nu simțim haosul din noi. Nu ne asumam, să plecam de acolo, să stopam consumersimul asta, să lăsăm să mai fie și dezordine, să ne bucuram de spațiul în care trăim.

Stăm cu frica lipsei banilor. Muncim pe brânci ca să avem, pentru că poate cândva am dus lipsa. Acumulăm și acumulăm dar cheltuim aproape tot pentru că în subconștient ne spunem că, de fapt, nu meritam să avem atât. Sau să umplem goluri, care nu se vor umple niciodată așa. Și nu ne bucuram. Nu ne oprim din a avea. Mereu este un alt “shiny object to own”, un alt tel de atins. Stăm atașați de persoane care ne alimentează nevoile cu bani. Nu ne asumăm că de fapt fericirea este în a fi, nu a avea.

Și atunci.. cum trăim autentic?

“You need to grow some balls” – mi-a spus o șefă de-a mea acum ceva timp.

  1. Conștientizezi – și de obicei vine cu un preț. Care îl plătești prin vreo boală grea sau situație gen “fundul sacului”. Cum faci să nu ajungi totuși acolo? Iți observi corpul. Iți asculți intuiția. Urmezi semnele și coincidențele. Play along, it will be fun.

2. Acționezi. Pas cu pas. Divide and conquer. Începi cu o zonă din viața ta. Când ai reușit, pui pauza puțin și iei de conștientizezi iarăși. Ce a mers? Ce faci diferit data viitoare?

3. Celebrezi victoriile oricât de mici.
Și continui. Să fii cine ești tu cu adevărat. Fără măști (date fiind circumstanțele, este o metafora 🙂 ) Uneori va fi foarte greu. Să pășești în necunoscut. Să rupi relații. Să încerci altfel decât ai știut toată viața. Să ai încredere. Să te ridici. Să înțelegi că nu eșuezi, ci doar înveți.

Moștenirea

A fi autentică, este una din cele mai mari lecții pe care le poți da copiilor tai. Majoritatea părinților conștienți își doresc să crească odrasle independente, care să trăiască conform valorilor lor, să nu fie manipulate și influențate de alții, care să vorbească când au ceva de spus, care să fie fericite.

Copiii vin la pachet în viețile noastre cu aceasta mare provocare și ne arată sau oglindesc cine suntem noi cu adevărat. Și mulți dintre noi fugim mâncând pământul de aceste imagini. Pentru că nu ne place ce vedem. Pentru că ne înfurie ce descoperim la noi. Pentru că pare uneori copleșitor.

A fi asumată și autentică este o lecție de toată viața. Mereu vei descoperi cate ceva nou și vei adăuga o piesă la puzzle-ul atât de complex numit viață.

În cazul meu, pot spune cu ușurare că sufocarea s-a stopat “ca prin minune” de când am descoperit ce este în spatele ei. ȘI mai important, de când trăiesc mai asumat.

Psst….mai stai puțin!

Dacă ești în călătoria autocunoașterii, daca vrei sa fii o mamă mai bună pentru copilul tau, dacă vrei să incepi să faci lucruri pentru tine și nu știi de unde să începi, dar nici nu ai timp să mergi la terapie, iată ceva interesant.

Ce spui de un curs online, pe care să îl parcurgi în ritmul tău, cu căștile în urechi și pix și foaie în față, in timp ce adormi copilul, in timp ce conduci, gătești sau faci o baie? (click pe link-ul de mai jos pentru a afla mai multe)

Curs Online de Auto-Cunoaștere pentru Femeia-Mamă

No Comments

Leave a Comment