Draga mama care ai fost abuzata in copilarie, te rog trezeste-te, vindeca-te si creste-ti copilul diferit!

Stateam la coada la Mega, cu facebook-ul in brate (deh ce sa faci, trece timpul mai repede) si aud in spatele meu: „pune-l la loc ca iti trag una la fund”, „dar mami, vreau si eu ciocolata asta”, „mah, n-auzi…”.

Sa stii ca nu suntem perfecti, nici nu trebuie.

Sa stii ca suntem suma tuturor experientelor, nu le uri, oricat de dure au fost.

Sa stii ca ni se intampla tot ce ni se intampla cu un scop, poate sa invatam niste lectii, poate sa facem curat si sa aruncam „gunoaiele” din noi ca sa facem loc minunatiilor.

Oamenii nu sunt rai, ci se comporta asa pentru ca sunt raniti. Ce, tu nu ai fost niciodata ranita? Ce, tu nu te-ai simit niciodata neindreptatita, umilita, batjocorita? Ce, tu nu ai ranit pe nimeni vreodata??

Toti oamenii sunt extraordinari. Toti. Dar venim cu atatea la pachet, multe de cand eram copii. Veezi, veezi de ce important cum il cresti pe al tau?

Din pacate, un abuz, de orice fel lasa rani, adanci. Un abuz este chiar si o palma, chiar si o jignire pe care ai primit-o de la ai tai, chiar si o umilire. Un abuz poate fi si o atingere nepotrivita, o presiune psihica, un favoritism intre frati.

Si doamneee ce handicapati ne lasa. Facem niste gesturi, spunem niste lucruri, de care uneori ne miram de unde vin, de ce au iesit asa, de ce acum? Pentru ca ies, ies mereu. Nu vor ramane acolo, ca altfel ai observa cum facem implozie pe strada. Poc, poc, poc si gata, te uit si zici, „vai saracu ce rablagit era, ia uite-l e bucati acum”.

Draga mama, sau tata care ai fost abuzat de mic, te rog, te roooog, te roooog nu lasa lucrurile asa. Stii bine ca la un moment dat se duc catre copilul tau. La un moment dat, vei ridica palma la el sau vocea si il vei jigni, umili, rani….pe termen lung.

Copilul tau nu e rau. Nu vrea sa iti faca rau. Doar iti apasa pe butoane, pentru ca el cu maxima intelepciune incearca sa iti spuna: „Mami, vindeca-le”.

Ai curaj, sa te uiti in interiorul tau, sa infrunti trecutul, sa dai cu aspiratorul, sa stergi praful, sa redecorezi, sa aerisesti, sa te eliberezi.

Nu o sa mori. Pe bune, daca faci curat in tine, nu o sa mori. In cel mai au caz, infrunti balauri, crocobauri, lighioane si bau bau-ri, dar pe bune, o sa fii ok. Ba sa vezi ce bine te simti dupa. Ca dupa o clisma, arunci reziduurile si esti ca noua :))) – nu stiu nu am facut, dar am auzit de la altii 😛

Nu lasa istoria sa se repete. Da stiu, ai fost abuzata, exista 95% ca tu constient sau inconstient sa faci aproape aceleasi lucruri cu cei din jurul tau, cu copiii tai. Da, cu cei pe care ti-ai jurat ca nu o sa le faci rau niciodata. F***ing shit!!

Nu mai permite celorlalti sa te abuzeze… inca. Stii cine are „free ticket to your mind”? Parintii tai . Si nu este ceva rau daca relatia ta cu ei este una sanatoasa, de iubire neconditionata si necontaminata de gustul diverselor experiente din frageda pruncie. Te felicit!

Altfel, daca sunt multe nespuse, neiertate si ascunse pe sub presuri atunci vor avea acces direct catre mintea si sufletul tau. Si te miri de ce pleci de la ei incarcata, nervoasa, agitata sau epuizata.

Niciodata nu este prea tarziu. Asta cu „e prea tarziu sa mai schimb ceva acum” este doar o maare scuza ca sa nu schimbi nimic. Serios acum, de cate ori ai spus-0? Si nu-i asa ca te-ai simtit despovarata asa cand te-ai ascuns in spatele ei? Dar stai linistita, ca soarta are un simt al umorului dat dracului si te mai pune in fata experientelor respective, ca doar doar oi invata ceva din ele.

Fii recunoscatoare. In fiecare zi. Pentru ce ai, pentru ce esti, pentru ce faci si ce poti sa faci.

Recunostinta e ca un bandaj de iubire pe care ti-l pui pe suflet.

Si in final, o pastila de motivatie:

Esti importanta, pentru tine, pentru copilul tau, pentru dragostea mare ce i-o porti. Stiu ca vrei sa fii mai buna, mai calma, mai echilibrata, mai organizata si doar de tine tine sa faci lucrurile sa se schimbe in viata ta, sa vindeci rani, sa ierti si in final sa fii exact asa cum iti doresti sa fii.

Tu ce vrei sa vindeci? Cu ce incepi…de maine?

 



No Comments

Leave a Comment