Despre bolile emotionale ale copilariei si cum le poti transforma in resursa

Am sa iti spun raspicat si ca sa te scutesc de un articol pe care poate nu ai chef sa il citesti – sursa suferintei tale, a neincrederii si a nefericirii, a nesigurantei si poate chiar a unor probleme fizice pe care le ai, zace in..

Copilaria ta.

Iar totusi daca vrei sa intelegi cum de este asa, cum iti contribuie copilaria si programele instalate atunci dar si cum poti schimba lucrurile in bine pentru tine, ramai cu mine.

Ma uit la mine, in jur la oamenii cu care povestesc, la cei ale caror povesti le aud din diverse surse si chiar la copiii de care ma inconjor si treaba este simpla. Deloc revelatoare, pentru ca probabil multi inaintea mea au investigat-o  in amanunt si de ce nu, si-au dedicat vieti intregi gasind raspunsuri. Treaba suna cam asa:

4 propozitii simple care schimba totul

Rezistenta? Indoaiala? Nevoia de a te compara? Frustrare?

Da stiu, we’ve all been there.

Cand nu iti ies pasentele. Cand nu obtii jobul dorit. Cand nu ti-ai facut targetul. Cand nu ai obtinut casa visurilor. Cand simti ca ai dat gres cu copilul. Cand vrei mai mult, dar te uiti in jur si iti dai seama ca nu ai de unde. Cand omul de langa tine nu te intelege sau nu te sprijina. Cand cei din jur te critica.

Simti presiunea?

De cand ai copii viata ta s-a schimbat si multe lucruri pe care le faceai cu usurinta inainte, acum necesita uneori si zile de planificari si alinieri de planete.

Simti presiunea?

Cand vrei sa faci mai mult pe parte profesionala si esti intr-un job in care stai doar pentru fluturasul de salariu, care iti acopera niste cheltuieili, dar nu si niste nevoi si dorinte din interiorul tau.

Simti presiunea?

Cand vrei sa fii mai mult sotie si mai putin mami. Cand vrei sa te plimbi mai mult doar tu cu omul tau, sa mai dezertati din rutina (macar si cateva ore), sa te simti inteleasa, ajutata, sprijinita, frumoasa din cand in cand. Fara grija casei, a mancarii, a cumparaturilor, a facturilor.

Simti presiunea?

Mi-ar fi placut sa imi injecteze cineva in vene aceste cuvinte demult:

Fly OFF Astenie de Primavara! De ce e necesara uneori si cum sa treci cu bine.

„Cum tu pozitivo, esti deprimata?”, primesc intrebare.

„Mda. Sunt. Nu stiu ce e cu mine? Poate imi era prea bine cu vremea noroioasa, mizerabila si friguroasa de iarna.  Cand aveam de sters munti de muci, luptat cu gripe si blenduri tot mai excentrice de viroze respiratorii si intenstinale,” raspund.

Si acum ca dintr-o data e frumos afara, nu trebuie sa mai pui 70000 de haine pe tine si pe 2 toddleri care nu suporta sa fie imbracati (e sport extrem asta oricum), poti sa stai mai mult de 30 min pe afara fara sa faci turturi la nas, eu ma simt tot shitty. Si dupa ce ca si ziua pare mai lunga si poti inghesui mai multe chestii importante in ea, tot ma simt aiurea? WTF?

De cariera: MAMA

Si-a pus careva problema vreodata: Bai nene, dar noi femeile astea care avem copii, de unde putem atata?

Chiar si eu ma intreb: De unde am atata energie sa fac atatea?

Stau seara si rememorez toate activitatile pe care le-am facut in ziua cu pricina, cate mese am pus si de cate ori am curatat bucataria, cate funduri am spalat de no 2, de cate ori am imbracat si dezbracat copii, cate am “apucat” sa fac in alea 2 ore cat s-a dormit la pranz (lucruri pe care altadata le faceam in 2zile). Si stau si ma intreb, oare ziua mea a avut 24 de ore sau vreo 199?

Sa nu mai pun tavalugul de emotii: de la nervi, stres, (ne)rabdare, bucurie, lacrimi, vinovatii, imputerniciri. Cred ca as umple un butoi cu atatea emotii.

Teoria mirositului florilor: 8 treburi simple care te ajuta atunci cand esti coplesita

Atata mai alergam. In mintea noastra si in viata noastra fizica.

Vrem sa facem si casa cu 3 dormitoare si gradina mare.  Vrem si 2 masini. Vrem si copiii la gradinite sau scoli bune. Vrem tot ce n-am avut ca si copii, vrem sa le dam lor ca si cum daca am face asta am scapa de ranile de neajuns de atunci. Iar pe ei i-am transforma in Adultii fericiti de maine.

Vrem si vacante frumoase prin tari exotice. Mai ales cand vedem pe la altii prin pozele de pe social media. Conform Facebook si Insta toti duc vieti perfecte, asa-i?

Vrem si haine misto. Doar sunt la reduceri acum. Se merita!

Vrem si mancare bio, de la tara de la ferma, de la tanti Gica din Potcoava ca toti iau de la ea, doar traim vremuri grele cu multa plouare si E-uri.  Am mai vrea sa mergem si pe la sala, dar deh nu prea e timp.

De doctor nu mai spun, de cate ori am amanat vizita la stomatolog, pentru ca doare tare si in gura si in buzunar? Lasa ca nu mi-au cazut plombele inca.  Ba da, de fapt au cam cazut cand am vazut facturile la intretinere de pe lunile de iarna.

10 lucruri pe care le-am invatat de cand sunt Mama care ma ajuta sa fiu un Adult Fericit.

Uneori stau si ma gandesc cat de diferita ar fi viata mea, daca eu nu as avea copii. Nu imi doresc asta (desi, mai sunt zile in care copiii imi scot peri albi si ma gandesc cat de usor era inainte), dar mai mult ma intreb cum anume am progresat si ce am invatat in tot timpul acesta.

Daca cineva mi-ar fi spus acum 5 ani BK (before kids) ca eu o sa fiu coach pentru mame as fi ras cu lacrimi. De ce? Pentru ca nu m-am dat in vant dupa copii si nici dupa mamicie.

Nu am fost genul acela care atunci cand vede unu’ mic sa se topeasca. Ba din contra, daca m-as fi asezat langa o familie cu copii in restaurant, as fi facut zeci de grimase si emis mii de judecati de genul “al meu nu o sa faca niciodata asa” sau “ ce parinti ciudati/nepasatori/stresati, eu nu voi fi asa” etc. Da, exact, eram de cealalta parte a baricadei 🙂

Mai mult, percepeam mamele ca pe niste fiinte batute de soarta, condamnate la o viata restransa, frustrate, izolate sau care trebuie se sacrifice (deh programe bagate in cap de traiul in vremea comunista).  Plus ca nici nu imi doream sa devin mama prea curand.

Pana cand, probabil ceasul meu biologic a inceput sa dea alarma si sa incolteasca in mine ideea de a avea copii, o familie completa. Si a inceput sa creasca un entuziasm si o nerabdare ce au explodat pe masura ce prima sarcina se contura.

Si de aici a inceput procesul meu de transformare si dezvoltare. Iar lucrurile pe care le-am invatat de atunci si cele pe care le descopar in fiecare zi, imi influenteaza existenta major.

Iata care sunt acele 10 lucruri care le-am invatat de cand sunt mama si pe care le voi purta cu mine mereu:

Ce vei face diferit la anul?

O privesc cum doarme, cat de senina, dulce si nevinovata este. Cata lume si cate experiente o asteapta. Cata iubire presarata cu tristete, asteptari si dezamagiri, ups and downs, ce de emotii o sa simta. Cata viata minunata o sa i se deruleze inainte. Ma entuziasmez pentru ea, desi suntem la spital si ea este cu o perfuzie in mana pentru a o hidrata.

It got me thinking.

Stii draga mama minunata ce citesti aceste randuri, treaba asta cu mamicia nu este nici a walk in the park, dar nici cel mai dificil lucru din lume. Am sa fiu super sincera cu tine..

Cat de fabulos a fost 2018 pentru tine? Iata cum afli

Si iata-ne aici, la sfarsit de an.

Se mai incheie un capitol din viata fiecaruia. Poate ai mai invatat niste lucruri, poate ai mai trait niste experiente, poate ai pierdut persoane, poate ai castigat niste prieteni, poate ai pierdut bani, poate te-ai lansat in ceva nou, poate ti-a fost frica, ai plans, ai suferit, te-ai bucurat, ai iubit.

Orice ar fi fost, sunt sigura ca a fost fabulos. Oricat de rau l-ai perceput. Oricat de dureros sau anost l-ai trait. In esenta, tot ce ai trait, cu siguranta a avut o semnificatie valoroasa pentru tine, un mesaj important, pe care daca iti acorzi un pic de ragaz sunt sigura ca il vei afla.

Totul in lumea asta se intampla cu un scop.

5 setari mentale prin care faci fata oricarei situatii

Atunci cand nu mai pot, mai pot un pic!

Am auzit aceasta fraza la un eveniment recent, din gura unei femei extraordinare, care ar putea scrie o carte despre experienta sa!!

De la ea m-am inspirat pentru a va scrie voua acum. Pentru ca ascultand povestea ei presarata cu 2 divorturi, 2 copii printre ele, 3 atacuri de cord, multe multe zile in spital si multa panica dar si putere pentru a merge mai departe, atunci am zis:

Daca ea poate, atunci putem toate!

Cum iti repari relatia de cuplu dupa ce apar copiii?

Aaah…aparitia copilului. Ce moment de fericire pura! Ce bucurii aduce treaba asta! Cuvantul Familie incepe sa capete un sens de implinire, de realizare, de intreg. TU si EL sunteti ca doi sateliti ce graviteaza in jurul bebelusului, inspirand fiecare moment cu nesat. Sau poate doar TU caci el este si mai absent pentru ca…e depasit de situatie.

Insa dupa luni sau ani, observi ca relatia voastra, incepe sa se clatine, sa se zdruncine, sa cada bucati din ea, sa aduca mai mult de astea negative, tristete, frustrari, suferinta, nervi, lacrimi, decat bucurii.

Sunteti mai degraba colegi de apartament decat parteneri de dragoste.

Iar momentele de fericire, dintre voi doi, le numeri pe degete.

1 2 3