10 lucruri pe care le-am invatat de cand sunt Mama care ma ajuta sa fiu un Adult Fericit.

Uneori stau si ma gandesc cat de diferita ar fi viata mea, daca eu nu as avea copii. Nu imi doresc asta (desi, mai sunt zile in care copiii imi scot peri albi si ma gandesc cat de usor era inainte), dar mai mult ma intreb cum anume am progresat si ce am invatat in tot timpul acesta.

Daca cineva mi-ar fi spus acum 5 ani BK (before kids) ca eu o sa fiu coach pentru mame as fi ras cu lacrimi. De ce? Pentru ca nu m-am dat in vant dupa copii si nici dupa mamicie.

Nu am fost genul acela care atunci cand vede unu’ mic sa se topeasca. Ba din contra, daca m-as fi asezat langa o familie cu copii in restaurant, as fi facut zeci de grimase si emis mii de judecati de genul “al meu nu o sa faca niciodata asa” sau “ ce parinti ciudati/nepasatori/stresati, eu nu voi fi asa” etc. Da, exact, eram de cealalta parte a baricadei 🙂

Mai mult, percepeam mamele ca pe niste fiinte batute de soarta, condamnate la o viata restransa, frustrate, izolate sau care trebuie se sacrifice (deh programe bagate in cap de traiul in vremea comunista).  Plus ca nici nu imi doream sa devin mama prea curand.

Pana cand, probabil ceasul meu biologic a inceput sa dea alarma si sa incolteasca in mine ideea de a avea copii, o familie completa. Si a inceput sa creasca un entuziasm si o nerabdare ce au explodat pe masura ce prima sarcina se contura.

Si de aici a inceput procesul meu de transformare si dezvoltare. Iar lucrurile pe care le-am invatat de atunci si cele pe care le descopar in fiecare zi, imi influenteaza existenta major.

Iata care sunt acele 10 lucruri care le-am invatat de cand sunt mama si pe care le voi purta cu mine mereu:

1. Eu sunt pe primul plan in viata mea.

Acesta pare a fi cel mai paradoxal dintre toate, dar si principalul dupa care ma ghidez in fiecare zi. Am invatat pur si simplu ca:

Daca eu nu sunt ok, nici ceilalti din jurul meu nu vor fi ok.

Exact principiul mastii de oxigen din avion.

Initial nu am vrut sa accept acest gand si l-am respins cu vinovatie, pentru ca mi se parea egoist si nepotrivit. Insa tot experimentand si traind mi-am dat seama ca indiferent cate as sti si cate as citi nu pot aplica si actiona, daca starea mea este una shitty. Simplu… si de aici pleaca totul.

Fiecare avem un “pahar de umplut” cu lucruri care ne fac fericiti, impliniti, energizati si entuziasti, iar in cazul meu, atunci cand acest pahar se goleste, devin o mama agitata, o sotie nervoasa, o prietena insuportabila, o fiica ciclaitoare.

Asadar, tu pe loc in viata esti? No stress, poti schimba oricand.

2. In spatele oricarei situatii dificile este o oportunitate, o sansa, o samanta pozitiva.

Cred ca pare cumva un cliseu, dar viata mea mi-a demonstrat acest lucru de fiecare data. Probabil si viata ta ti-a transmis acelasi mesaj, daca iti iei putin timp si dai la o parte toate sentimentele si emotiile negative pe care le-ai simtit odata cu acea situatie dificila.

Dar despre asta este vorba nu?

Sa vezi ce poti invata, care este lectia, cum poti progresa astfel incat situatia aceea sa nu se mai repete

Pentru ca nu este vorba de noroc sau ghinion, daca ti se intampla mereu acelasi lucru. Ci este mai degraba vorba de:

Ce ai invatat din ce ti s-a intamplat? Si ce vei face diferit data viitoare?

3. Exista treaba mea, treaba ta si treaba Universului.

Aici este vorba despre faptul ca eu nu pot schimba pe nimeni. Nici macar pe ai mei copii, nici macar pe mama mea sau pe partenerul meu de viata.

Da, pot contribui la modelarea si educarea copiilor, spre exemplu, insa nu ii pot transforma in eu sau in altcineva, pentru ca mai devreme sau mai tarziu nevoile si personalitatea lor vor iesi la suprafata.

Iar unii dintre noi, ajunsi adulti acum, suntem cel mai bun exemplu, daca am crescut cu parinti care ne-au prescris un anume drum in viata, pentru ca ei nu au reusit pe calea aceea (sa devenim medici, avocati, sportivi, oameni de success).

Cat de fericita esti acum, cand altcineva a ales pentru tine?

Ne putem schimba doar pe noi insine si putem contribui la a produce schimbare in jur, prin propriul exemplu.

Fiecare este responsabil de viata sa si de ceea ce traieste, chiar daca de multe ori este mult mai comod sa dam vina pe altii. Si bineinteles, ca si Universul, Dumnezeu, Allah sau oricine ar fi acela in care crezi are contributia si treaba sa. Robin Sharma spune in nenumaratele sale carti acelasi lucru.

“Tu fa tot ce iti sta in putinta sa iti indeplinesti visele si obiectivele, iar dupa aceea lasa Universul sa faca restul”.

Si sunt sigura ca experientele trecute ti-au demonstrat cumva aceste lucruri prin tot ceea ce noi oamenii numim: coincidente, potriviri, noroc/ghinion, déjà vu, etc.

4. Starea mea de bine ca om si parinte este legata de alinierea a ceea ce SIMT-CRED-ACTIONEZ.

In 4 ani de mamicie cred ca aceasta este cea mai mare invataminte despre mine. Nu imi puteam explica de multe ori de ce ma simteam ori agitata, ori nervoasa, ori stresata, ori neprezenta in relatia cu copiii, pana cand am aruncat o privire inauntru. De acolo veneau discrepantele.

Uneori mintea mea vroia ceva, insa actionam total impotriva. Sau credeam anumite lucruri, insa simteam total opusul.

Un exemplu este legat de viata mea profesionala si cea de familie. Am observat ca progresul si dezvoltarea mea ca om este o valoare foarte importanta asa ca daca nu ii aloc macar 30 min pe zi fie prin a fi prezenta in jobul de coach, a citi o carte, a asculta pe cineva inspirational sau chiar a socializa cu cineva de la care am de invatat, atunci starea mea de spirit este foarte proasta.

Atunci cand iti doresti sa te simti implinita este absolut obligatoriu sa traiesti cat mai frecvent in aceasta stare de aliniere cu tine.

Si da stiu, uneori este foarte greu sa iti asculti instinctul si sa iti urmezi valorile, astfel incat sa actionezi conform lor.

Arunca o privire in tine atunci cand te simti nelalocul tau si vezi unde este discrepanta: poate fi intre ceea ce crezi si ce simti fata de cineva sau ceva.

Ori una crezi si alta faci?

Iar odata ce ai sesizat, realiniaza si revino in starea ta de bine.

5. Esecul nu este un capat de lume, ci este despre ce voi face diferit data viitoare.

Desi am gasit frica de esec pe locul 7 intr-un top 10 al celor mai mari frici ale oamenilor, cred ca ea alimenteaza multe din celelalte frici aflate inaintea sa. Cum ar fi cea de a vorbi in public (locul 2).  Si de obicei frca de esec apare sub forma unor simptome de genul:

  • Esti foarte reticenta in a iesi din zona de confort;
  • Te autosabotezi prin amanare sau anxietate;
  • Incredere foarte scazuta in tine, pentru ca atunci cand ai esuat in trecut, criticul tau interior te-a pus la pamant;
  • Perfectionism. Normal ca vrei sa fie perfect ca sa nu existe nici o mica posibilitate de esec.

Sincer, cred ca majoritatea dintre noi am experimentat cel putin odata fiecare din aceste simptome.

Ok, ok, ai sa imi spui. Si cum pot schimba asta?

Simplu: prin orientare spre pozitiv. Iata cateva intrebari care sa te ajute:

  1. Cum ai vrea al tau copil sa perceapa esecul? (acelasi process il poti aplica si la tine)
  2. Ce vei face diferit data viitoare?
  3. Care este lectia pe care o iei din situatia “esuata”.

This is not bullshit-blinding-yourself-from-reality (cum mi s-a spus de multe ori).

Ci pur si simplu, iti iei ce lucru (pozitiv) ai nevoie din acea experienta si MERGI MAI DEPARTE IMPACAT.

6. Sanatatea mea emotionala este cel mai pretios lucru de care am nevoie ca sa imi pot educa copiii corect.

Pana la urma la asta se rezuma: cum te-ai puratat tu cu copilul tau, ce exemplu vede, cat de multa incredere, respect, automomie si dragoste i-ai oferit?

Toata educatia pe care o face mai nou societatea romaneasca, orientata catre parentingul modern, este 0 daca tu nu esti ok cu tine.  Daca tu nu iti poti da seama ce anume din interiorul tau te indeamna sa ridici mana sau vocea la copil.

O persoana in curs de insatatosire emotionala:

Isi recunoaste butoanele

Isi infrunta traumele

Incepe sa isi vindece ranile

Isi acorda siesi multa iubire– vezi primul punct;

Se inconjoara cu pozitiv si iubire zilnic

Iar acestea toate iau timp. Si energie. Si dedicare. Si curaj. Si poate nu ai sa le bifezi pana cand copilul tau va zbura din cuib, dar cel mai important este ca vei lucra pe ele constant.

Iar rezultatele muncii tale cu tine se vor oglindi in educatia lui.

7. Primul pas in orice schimbare ce tine de mine este sa stiu clar ce imi doresc. Al doilea este sa actionez.

Am participat zilele trecute la un workshop sustinul de Business Women Forum Romania, axat pe a-ti stabili KPIs (Key Process Indicators). Sau mai bine spus metode de a-ti masura obiectivele.

Stiu. Suna atat de corporate. Dar serios acum: Tu cum stii daca ai reusit ce ti-ai propus?

Stai sa ma dau inca un pas inapoi. Tu stii ce iti doresti? Saptamana asta, Luna asta, Anul acesta?

Este ca si cum te urci in masina si iti spui, merg asa unde vad cu ochii. Pai s-ar putea sa nimeresti pe camp, in apa, in trafic infernal, in partea opusa casei sau la mama naibii.

Daca nu stii unde vrei sa ajungi, cum poti sti daca ai facut tot ce a tinut de tine ca sa ajungi acolo.

Ne spunem adesea:  Eh, iar nu am reusit sa strag bani de vacanta luna asta. Pai ai economisit? Ai renuntat la a mai cumpara chestii inutile, gen acel set de farfurii care era doar dragut si la reduceri. Te-ai gandit ce ai putea face ca sa produci mai mult, astfel incat surplusul sa il pui deoparte?

Asadar vrei sa te schimbi? Gandeste-te cum iti doresti sa fii si dupa aceea ia-o invers si vezi ce ai de facut ca sa bifezi toate punctele. SI in cat timp. Si dupa aceea, treci la treaba.

8. TOTI oamenii sunt extraordinari.

Asta mi-a luat un timp sa o inteleg. La primul curs despre coaching la care am participat, trainer-ul imbratisa fiecare om care intra in sala (si au fost vreo 1000) si le spunea ca sunt geniali.

Radeam pe sub mustata.

Normal, veneam cu toate judecatile dupa mine, cu toate programele pe care societatea asta contaminata mi le descarcase in cap. Despre tigani, despre persoane de alte natii, rase sau orientari sexuale.

We put people in boxes. Asa ni s-a spus sa facem ca sa “ne fie mai usor” sa ii recunoastem.

Dar nu a spus nimeni ca este mai usor sa nu ii etichetezi, ci sa pleci de la premisa ca sunt toti extraordinari.

Sa te mentii curios sa afli mai multe despre natura umana.

De a intelege ce este in spatele unui comportament.

De a privi cu detasare, iubire si intelegere o actiune (mai ales) negativa.

Practic in loc de

“Ce nesimit a fost ca m-a injurat in trafic!”

Poti incerca

“Oare ce i s-o fi intamplat inainte omului asta de acum izbucneste pe mine?”

Asta nu inseamna ca te fofilezi de la a-ti recunoaste greseala (poate i-ai taiat calea sau nu ai semnalizat), ci alaturi de a spune “da am gresit” poti arata intelegere si detasare (a nu se citi nepasare).

Da, toti suntem extraordinari. Toti suntem geniali. Toti am fost pusi pe Pamantul asta sa ne indeplinim misiunea, sa ne invatam lectiile, sa contribuim, sa iubim.

Iar atunci cand intelegi si interiorizezi astea, se intampla un lucru minunat: NU MAI JUDECI.

Nu mai intri in scenarii, drame si jocuri inutile. Devii autonom emotional sau pe romaneste: nu mai pui la suflet.

9. Atunci cand am trecut prin experiente dificile am luat cele mai bune decizii pe care le puteam lua in acele momente.

Cineva apropiat imi spunea ca e un mare BS treaba asta si ca ar trebui sa ramanem cu picioarele pe Pamant. Sa fim realisti.

Si da, m-a pus pe ganduri. Oare asa sa fie?

Dar uita-te in trecutul tau: crezi ca cea de atunci, stia cate stii acum? Crezi ca cea de atunci, se afla intr-o situatie de calm, liniste si a avut tot timpul din lume pentru a lua CEA MAI BUNA decizie ever?

C’moon. Viata nu este doar cu ups – si serios de ar fi asa cred ca am muri de plictiseala.

Luam decizii si facem alegeri sub impulsul unor emotii puternice, influentati de cei din jur, sub presiune sau legati de circumstante. Si acele alegeri ne aduc aici. Ne fac sa fim ceea ce suntem acum. Iar daca ai ales sa citesti acest articol, inseamna ca este in tine curiozitatea si dorinta de progres. Ai ales poate inconstient sa il citesti pentru ca la acelasi nivel inconstient, tu iti doresi mai mult de la tine.

Felicitari pentru asta

10. Copiii vindeca.

Copiii iti apasa pe butoane.

Copiii te sperie.

Copiii iti arata parti din tine care nu credeai ca exista. Atat bune cat si rele.

Ei te motiveaza, pentru ca este diferit cu ei. Dorinta de a reusi ca parinte (whatever that means for everyone of us) este atat de mare incat creaza in tine focul de progresa. De a-ti recunoaste golurile, traumele, de acolo unde s-a gresit cu tine in trecut, defectele, frustrarile, astfel incat sa incepi sa le vindeci.

Ca sa poti fi sanatos emotional si sa cresti copii echilibrati, autonomi, iubitori.

Hei stii ceva, in orice stadiu al vietii esti acum, probabil esti in cel potrivit.

No BS.

Insa depinde doar de tine, in ce directie vrei sa mergi. Si de obicei ce vrei se cam indeplineste.

Daca ai nevoie de ajutor, daca nu stii incotro te indrepti, daca esti coplesita sau pur si simplu vrei sa te regasesti, eu cam cu asta ma ocup si te pot ajuta. Afla mai multe despre mine aici.

Sau poate stii pe cineva care are nevoie sa auda ceva din ce am povestit mai sus. Sharing is indeed Caring.





No Comments

Leave a Comment